Denumire in latina:Ocimum basilicum
Busuiocul (familia Labiatae) este format din tulpina si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente. Florile busuiocului au corola alba sau alburie - roz cu tubul scurt. Se utilizeaza toate partile plantei.
Istoric
Busuiocul se cultiva de aproximativ 5000 de ani, provenind din India si din alte regiuni tropicale ale Asiei. Originea cuvantului "busuioc" se poate regasi in grecescul "basileus"(rege, regal), in jurul lui tesandu-se de-a lungul timpului o multime de legende. Toate povestile sau legendele despre aceasta planta au la baza apartenenta divina si proprietatile ei miraculoase.
Proprietati
Se poate cultiva in gradina dar si in ghiveci, primavara sau vara. Cere multa lumina dar nu in plin soare (cel cultivat in ghiveci) si caldura (peste 20 grade Cellsius). Dupa ce a fost insamantat, daca este udat zilnic cate putin, in timp de o luna, busuiocul va creste suficient, incat din acest moment pot fi folosite frunzele lui la prepararea diferitelor retete.
Beneficii
Busuiocul este o sursa importanta de fier, calciu si vitamina A, continand si vitamina B6, magneziu si potasiu. Se vor aplica comprese cu acest amestec in caz de intepaturi de insecte, rani, eczeme, sau tamponand usor rana. Busuiocul este indicat in tratarea afectiunilor gastrointestinale si renale, bronsitelor, febrei, gripa, voma, cefalee, ulcerul gastric, anorexie, colite de fermentatie iar frunzele se pot pune pe taieturi si bube pentru a se vindeca mai repede. Busuiocul este folosit si in tratamentele externe sub forma de alifie, sus sau pulbere pentru vindecarea unor leziuni ale pielii.
Tipuri
Exista mai multe varietati de busuioc: cu frunze mari, ovale, sau cu frunze mici si dese si cu tulpina lemnoasa, ori cu frunze purpuriu inchis, mari si zimtate pe margini.
Pentru a adauga un comentariu trebuie sa fii membru Ghid-Culinar.ro LOGIN (pentru a intra in contul tau) | CONT NOU (creeaza-ti un cont nou in cateva secunde)
Denumire in latina: Ocimum basilicum
