TELINA

Denumire in latina: Apium graveolens
Este o planta din familia apiaceae. Poate atinge o inaltime de pana la 1 m. Frunzele sale sunt mari, penat-lobate. Florile sunt mici, de obicei avand culoarea alba. Fructul sau este achena.

Istoricul Telinei
Originara din sudul Europei, telina a fost folosita in medicina inca din perioada Greciei antice, iar cu 500 de ani i.H. chinezii o foloseau deja in bucatarie. Vindecatorii populari romani foloseau telina la copii pentru a-i face sa creasca repede si sanatosi, la adulti in afectiunile rinichilor si contra oboselii, iar la batrani impotriva reumatismului, senilitatii si a altor neajunsuri. Telina provine dintr-un soi salbatic care este raspandit in Europa si in Asia pe terenurile umede, usor sarate. La inceput a fost utilizat pe post de planta medicinala si pentru decorarea mesei. De abia in secolul al XVII-lea s-a facut popular in lume in rolul de leguma. In Statele Unite a ajuns la inceputul secolului al XIX-lea. Astazi este cultivat in doua variante - pentru frunze si pentru radacina.

Proprietatile Telinei
Poate rezista pana la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Perioada de inflorire este la inceputul toamnei. Este o planta hidrofila.

Telina se cultiva pe soluri umede si fertile, bogate in humus si in substante nutritive, necesitand o ingrijire atenta si o irigare sistematica, la intervale scurte. Componentele chimice din radacini si frunze sunt foarte variate, ceea ce explica atat valoarea alimentara, cat si terapeutica. Pe langa un continut mediu de apa (83%), se gasesc in radacini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogatie de saruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine (A, B1, B2, C), precum si un ulei eteric (bogat in apiol, bergapten si anhidrida sedanoica), care imprima mirosul si gustul caracteristic. Uleiul eteric din seminte reprezinta 2% din total si este extras, mai ales, in Franta, Olanda, Ungaria, India si SUA, realizand o cantitate mondiala de peste 20 de tone anual. Telina, aflata astazi in culturile de legume, provine dintr-o forma salbatica ce crestea pe terenurile saline si mlastinoase din lungul litoralului mediteranean si din Caucaz. Din acest stramos au derivat soiurile selectionate care se cultiva in toata lumea pentru frunze sau radacini.

Beneficiile Telinei
Datorita continutului bogat in vitamine, (A, C si E), minerale (magneziu, fier, iod, calciu) si diferiti acizi, telina consumata ca atare sau in salate este un tonic eficient al sistemului nervos, remineralizant si aperitiv. Telina se intrebuinteaza pentru condimentarea diferitelor preparate din carne, dar are si multe alte calitati medicinale. Stimuleaza glandele suprarenale, racoreste si tonifica organismul si constituie un excelent remediu impotriva obezitatii. Are rol intern in inapetenta, astenie, artrite si combaterea bronsitelor. Telina stimuleaza pofta de mancare si este un bun diuretic pentru bolnavii de ficat, inima, rinichi si plamani. Are actiune favorabila in diabet, scazand continutul de zahar din sange, precum si in cura de slabire, combatand constipatia si stimuland diureza. Dar cel mai important efect este ca un consum constant de telina echilibreaza functiile sexuale si, datorita vitaminei E, telina se bucura de reputatia unui bun afrodisiac.

Sucul de telina se foloseste cu succes contra degeraturilor, in edeme, febra, icter, astm bronsic sau boli de vezica urinara. Fiind un bun diuretic (cate 3 pahare/zi), ajuta la eliminarea substantelor toxice in caz de reumatism si guta. Totodata, potoleste tusea si combate inflamatiile secretiei bronhice. Semintele au rolul de a mari pofta de mancare, de a stimula digestia si de a combate gazele stomacale si intestinale.